Cu stil despre educație

Search


Ieri a fost una dintre acele zile minunate de toamnă, cu soare blând şi curat, despre care merită să vă povestesc. Eram acasă, ocupată ca de obicei. Aveam de corectat un teanc înalt de caiete şi alte câteva materiale de decupat pentru panourile clasei când, parcă mânată de o forţă străină acestei planete, m-am oprit din lucru şi am respirat adânc.

Nu vezi ce palidă eşti, doamna profesoară?”, m-am muştruluit uitându-mă în oglindă.

Când o să ai grijă şi de tine?
Cum din oglindă nu primeam niciun răspuns, am decis să fac o pauză neprogramată. Era prima, de acest fel, pe care o luam de la începerea noului an şcolar. Mi-am coborât bicicleta şi am ieşit grăbită. Incotro? Nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns în parc, tot ce ştiu este că mi-am aşezat păturica pe iarbă, mi-am scos pantofii şi cu un stilou preferat, primit de la o elevă minunată acum mulţi, mulţi ani, am notat, în Caietul meu de planuri, vise şi dorinţe, aşa:

Lucruri pe care trebuie să le facem toamna aceasta…
după care i-am zâmbit soarelui şi m-am pus pe visat.