Scopul temelor pentru acasă în raport cu nevoia de dezvoltare personală a elevilor din secolul al XXI-lea

duminică, 4 decembrie 2016


Dezvoltarea personală este o evoluție continuă, un proces complex prin care omul se autodepășeste, se perfecționează și se bucură de succes în toate domeniile. Acest lucru se datorează unei bune cunoașteri de sine și a unor abilități, atitudini și competențe pe care le-a dobandit și dezvoltat la nivel optim de-a lungul vieții, precum: managementul timpului prin stabilirea unor rutine, abilități de relaționare cu ceilalți, capacitatea de a rezolva orice problemă, stabilirea unor valori și convingeri definitorii pentru propria persoană, cunoașterea resurselor interioare și exploatarea lor la nivel maxim, dezvoltare emoțională și socială, comunicare eficientă, proiectarea unor obiective în viață, la acestea se pot adăuga și cele 8 competențe cheie[1]: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competențe matematice și competență de bază în științe și tehnologii, competență digitală, a învăța să înveți, competențe sociale și civice, spirit de inițiativă și antreprenoriat, sensibilizare și exprimare culturală.


Toate aceste abilități, atitudini și competențe sunt necesare pentru îndeplinirea idealului educațional al școlii românești, și anume, ,,Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane…”[2]. Conform lui Mihai Golu, ,,Structurile și conținuturile esențiale ale sistemului personalității sunt rezultatul asimilării de către individ a tezaurului cultural, filosofic, religios, științific, tehnologic elaborate în cursul evoluției istorice a societății.”[3]

În cadrul acestui proces de dezvoltare personală, pe lângă părinte, un rol important îi revine profesorului pentru că reprezintă factorul principal în procesul modelării psiho-comportamentale. El cunoaște particularitățile fiecărui elev, nevoile și interesele lui și în funcție de acestea poate adapta procesul de predare-învățare-evaluare și cel de atribuire a temelor pentru acasă, astfel încât să se asigure crearea premiselor necesare pentru o dezvoltare liberă și armonioasă.

O temă pentru acasă trebuie să aibă mai multe scopuri, atât scopuri ce țin de conținutul predat în clasă precum exersarea, aprofundarea acestuia, cât și scopuri ce țin de dezvoltarea capacităților de organizare a timpului, dezvoltarea unor relații de prietenie și cooperare cu colegii, familia, stimularea creativității și a imaginației, dezvoltarea unei gândiri critice, dezvoltarea capacității de sinteză, cunoașterea de sine și conștientizarea punctelor forte și slabe, dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale. Temele pentru acasă ar trebui să constea în sarcini de punere în practică a teoriei predate în clasă sau în sarcini de valorificare a experienței de viață a elevului. Cu alte cuvinte ,,să se stabilească un raport adecvat între volumul informației stocate în memorie și ansamblul operațiilor și capacităților instrumentale de folosire eficientă și creatoare a cunoștințelor.”[4]

Organizarea timpului – este unul dintre cele mai importante scopuri pe care profesorul trebuie să le promoveze prin atribuirea temei pentru acasă. La începutul fiecărui an școlar, atât profesorul cât și părintele trebuie să îl  ajute pe copil să își realizeze un program zilnic referitor la efectuarea temelor pentru acasă, care să asigure un echilibru între activitățile intelectuale și cele de relaxare. Un program prin care elevul își împarte timpul  disponibil în funcție de propriile scopuri.  Conform lui Brian Clegg, ,,organizarea eficientă a timpului este modalitatea de a face mai multe lucruri și de a trăi mai bine”[5]. Un bun management al timpului din copilărie îl ajută pe viitorul adult să își construiască o perspectivă clară asupra vieții, îl ajută să devină responsabil și să controleze situațiile stresante, de asemenea, integrarea în societate și pe piața muncii nu va mai părea atât de dificilă.

Cooperarea – este un tip de interacțiune, opus competiției. Este defnint de către Daniel Goleman drept o capacitate a elevului ,,de a-și echilibra nevoile proprii cu ale celorlalți”. Aceasta influențează atitudinile reciproce ale elevilor, motivațiile, participarea și chiar performanțele școlare ale elevilor, conform Dorinei Sălăvăstru.  Este recomandat profesorilor să acorde teme pentru acasă care necesită lucrul în grup pentru că ,,apartenența la grupurile ,,cooperative” oferă membrilor satisfacție, echilibru și condiții optime de dezvoltare a personalității.”[6] Prin promovarea acestei interacțiuni între elevi, în învățământul primar se asigură temelia necesară unor viitori adulți flexibili, care respectă și valorizează opinia persoanelor din jurul lor. În prezent o mare parte din profesori folosesc competiția drept tip de interacțiune care să contribuie la creșterea performanțelor școlare. Acest lucru nu face decât să contribuie la creșterea comportamentelor agresive, a invidei și la formarea unor adulți dezadaptați și incapabili de lucru în echipă pentru atingerea unui țel comun.

Creativitatea  este una dintre nevoile stringente ale societății secolului al XXI - lea. Paul Popescu-Neveanu o definește drept ,,interacțiunea optimă, generatoare de nou, dintre aptitudini și atitudini”[7]. Profesorul poate contribui la dezvoltarea creativității prin acordarea unor teme pentru acasă care pot fi rezolvate în moduri diferite decât cele prezentate la clasă. Creativitatea elevilor poate fi încadrată în unul din cele cinci niveluri: creativitate expresivă, creativitate productivă, creativitate inventivă, creativitate inovatoare, creativitate emergentă.

Imaginația  ,,este o componentă principală a structurii mentale creative, are la bază două procese fundamentale: analiza și sinteza”[8]. Imaginația trebuie cultivată prin temele pentru acasă pentru că aceasta constituie o sursă de adâncire a cunoașterii trecutului, prezentului și viitorului. În procesul de imaginație elevul este liber să îmbine, să asocieze, să decompună și să reorganizeze informațiile astfel încât produsul imaginației să aibă un element de noutate. Temele pentru acasă care solicită imaginația elevilor nu ar trebui să primească un feedback negativ din partea profesorilor pentru a nu le inhiba inițiativa elevilor.

Gândirea – ,,se definește ca procesul cognitiv de însemnătate centrală în reflectarea realului care, prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în acțiuni mintale, extrage și prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative în forma conceptelor, judecăților și raționamentelor”[9]. După cum se poate observa acest proces psihic superior are un rol determinant în viața oamenilor, iar profesorul pe lângă familie constituie factorul principal care poate contribui la dezvoltarea procesului de gândire a elevului. Astfel, profesorul trebuie să formuleze sau să adapteze cerințele temelor pentru acasă în baza acestui deziderat. Temele pentru acasă trebuie să fie formulate astfel încât elevul să fie nevoit să înțeleagă și să analizeze anumite concepte, să le explice, să le poată reformula, argumenta, judeca și aplica în situații de învățare noi pentru a-i forma elevului o gândire critică și creativă.

Spirit de inițiativă  se poate defini drept o capacitate a individului de a se implica și participa activ în diferite activități, de a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale. Pentru a dezvolta spiritul de inițiativă profesorul poate propune elevilor o serie de activități din care aceștia pot alege în funcție de inclinațiile și pasiunile fiecăruia. Implicarea elevilor în astfel de activități, fără a fi constrânși de către profesori, trebuie lăudată, apreciată și încurajată de către profesor. Elevul are nevoie de apreciere, de confirmare, de recunoaștere a efortului său, toate acestea ducând la o creștere a stimei de sine și valorii personale.

Responsabilitatea – reprezintă datoria unui om de a efectua o anumită activitate și de a suporta consecințele ce se succed din aceasta. Temele pentru acasă reprezintă o modalitate de a-i transforma pe elevi în viitori adulți responsabili. Atribuirea periodică de teme pentru acasă și efectuarea acestora de către elevi fără ajutorul părinților, îl vor face pe elev mai responsabil, acesta va înțelege că efectuarea temelor pentru acasă este una dintre obligațiile lui de elev. Conștientizarea efectuării temelor ca o datorie, îl va face pe elev să se integreze mai ușor în câmpul muncii.

Motivația – ,,ansamblul de stimuli sau de mobiluri – trebuințe, montaje, tendințe, atracții, interese, convingeri, năzuințe, intenții, vise, aspirații, scopuri, idealuri – care susțin din interior realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini”[10]. Se știe că elevii învață mult mai ușor atunci când au o motivație intrinsecă, însă în cazurile în care această motivație nu există profesorul are rolul de a o dezvolta sau forma una. Atunci când profesorul atribuie temele pentru acasă trebuie să precizeze care este scopul și ce utilitate are pentru elevi. Această prezentare a utilității trebuie să fie expusă într-un mod plăcut, la fel ca și cerința temei pentru acasă care are un efect puternic asupra motivației elevilor[11].

Inteligența emoțională - este definită de către Daniel Goleman drept o capacitate ce include autocontrolul, zelul, perseverența, capacitatea de motivare, empatia, conștiința de sine etc. a unei persoane. Toate aceste aptitudini, indiferent de potențialul intelectual genetic, pot asigura o carieră de succes fiecărui elev.

Inteligența socială – reprezintă o capacitate umană ce se construiește pe inteligența emoțională. Conform lui Goleman ,,cei care dau dovadă de inteligență socială pot stabili mai ușor legături cu ceilalți, fiind mai perspicace în interpretarea reacțiilor și a sentimentelor semenilor, în conducere și organizare și în rezolvarea disputelor care pot izbucni oricând în societate.”[12]

Acordarea unor teme pentru acasă care își propun educarea competenței emoționale și a celei sociale, conform lui Goleman, poate avea foarte multe avantaje printre care: mai mult succes și siguranță în sine, o mare capacitate de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt, o mai bună concentrare asupra îndeplinirii unei misiuni și acordarea atenției necesare, multe sentimente pozitive despre sine, școala și familie, mai puțină izolare și anxietate în societate etc.

Cu drag,

[1] (2006/962/EC). Recomandarea parlamentului European și Consiliului privind competențele cheie pentru învățarea pe parcursul întregii vieți.
[2] (2015). Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național - Document de politici educaționale, Institutul de științe ale educației
[3] Golu, M. (2005). Dinamica personalității, București: Editura Paideia, Colecția de studii și eseuri – psihologie, pag. 55.
[4] Golu, M. (2005). Dinamica personalității, București: Editura Paideia, Colecția de studii și eseuri – psihologie, pag. 56.
[5] Clegg, B. (2003). Dezvoltare personală, Iași: Editura Polirom.
[6] Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia Educației, Iași: Editura Polirom.
[7] Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicționar de psihologie, București: Editura Albatros.
[8] Cosmovici, A., Iacob, L.,  Boncu, Ș., Balan, B., Dafinoiu, I., Havârneanu, C., Rudică, T., (2008), Psihologie școlară, Iași: Polirom.
[9] Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Cretu, T. (1987). Psihologie școlară, București: Editura București, pag. 44.
[10] Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T. (1987). Psihologie școlară, București: Editura București, pag. 47.
[11] Minotti, J., L. (2005). Effects of learning-style-based homework prescriptions on the achievement and attitudes of middle school students. NASSP Bulletin, 89, 67-89.
[12] Goleman, D. (2008). Inteligența emoțională, București: Editura Curtea Veche, ediția a III-a, pag. 36.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îți mulțumim pentru că eşti alături de noi şi ne citeşti. Aşteptăm cu mare drag părerea ta. Scrie-ne!

 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...