Despre afectivitatea în educatie…

sâmbătă, 17 decembrie 2016


Știm cu toții că pentru a fi un profesor bun nu este suficient să ai o pregătire profesională bună și o cultură generală vastă, ci trebuie să ai vocație. Iar ceea ce numesc vocație nu se referă doar la dorința, motivația și plăcerea de a educa. Se referă și la anumite trăsături de caracter, aptitudini care deși pot fi dobândite, în mod ideal ar fi să fie înnăscute. Un bun cadru didactic trebuie să știe să formeze și să gestioneze relații de comunicare cu toți actorii actului educațional. Profesia de cadru didactic presupune printre altele un aspect cu o importanță deosebită, și anume, frecvente interacțiuni interpersonale cu părinții, copiii, colegii, reprezentantii autorității statului. Deși, niciuna dintre aceste relații și efectele lor nu poate fi neglijată, pot afirma cu certitudine faptul că cea mai importantă dintre relații este în mod evident cea care rezultă din interacțiunea cu copilul.


Impactul interacțiunii directe cu copilul este semnificativ pentru dezvoltarea viitoare a acestuia, în special în perioada preșcolară. Pentru un copil, aceasta reprezintă prima etapă dintr-un drum important și trebuie să fie privită ca o  perioadă de acomodare și familiarizare cu mediul educațional. Intrarea copilului în colectivitate, împreună cu faptul că de la acesta se așteptă să îndeplinească noi cerințe, pot fi factori generatori de stres și de aceea rolul profesorului în formarea unei atitudini pozitive cu privire la educație este unul esențial. Relația dintre profesor și elev trebuie să fie una deschisă, bazată pe sprijin și respect reciproc, pe cooperare și comunicare constructivă. În comunicare cadrul didactic trebuie să țină cont de vârsta, caracteristicile individuale ale elevului, de sensibilitatea și emoțiile acestuia. Învățarea eficientă poate avea loc doar într-un cadru plăcut, stimulativ, unde copiii se pot exprima liber și sunt încurajați să participe activ la actul educațional.

Relația dintre profesori și elevi se instituie încă de la primele zile de frecventare a mediului școlar și coexistă în cadrul unei rețele complexe și dinamice de relații: între profesori și elevi, elevi și elevi. Toate aceste relații sunt semnificative pentru că reprezintă fondul pe care se produce dezvoltarea intelectuală, morală și afectivă a copilului. Interacțiunea educațională trebuie umanizată și în același timp condițiile pentru aceasta.

Atmosfera generală a unei clase de elevi condiționează modul de organizare și desfășurare a activității educaționale. De aceea, este foarte important ca profesorul să fie conștient de rolul său și să cunoască aspecte de pedagogie generală și în special de psihologie a copilului. De asemenea, trebuie să urmărească formarea unui climat pozitiv, să demonstreze sensibilitate la nevoile elevilor și să aibă capacitatea empatică de a înțelege perspectiva elevului, temerile, nevoile și dorințele sale. Pregătirea psihologică a cadrului didactic trebuie să fie axată pe înțelegerea aprofundată a stadiilor de dezvoltare cognitivă pe care le are de parcurs fiecare copil în timpul perioadei școlare, pentru a se asigura că nu există decalaje de dezvoltare în această privință.

Crearea unui climat pozitiv presupune crearea unei atmosfere în care elevii se simt bine, se simt în siguranță și care permite crearea unei relații afective pozitive între profesor și elevi. Aceștia pot deveni astfel entuziaști cu privire la ceea ce învață, pot comunica liber și într-o manieră civilizată. Pentru crearea acestui climat este necesar ca relația cu copilul să fie una apropiată, profesorul să lucreze aproape de aceștia, la niveul lor, paticipând la activitățile acestora. De asemenea, este util ca profesorul să se angajeze în conversații sociale cu elevul, interesându-se de viața sa în afara școlii. Daca este necesar profesorul trebuie să își aloce o parte din timp pentru a lucra individual cu acei copii care par să se integreze mai greu sau care au dificultăți în învățare.

De asemenea, un aspect important în interacțiunea cu copii este acela că profesorul trebuie să fie atent la nevoile elevilor din clasa sa. Chiar dacă nu este ușor să fii atent la fiecare dintre ei atunci când lucrezi  cu mulți copii, este esențial ca aceștia să se simtă confortabil și în siguranță pentru a putea beneficia în mod optim de activitatea educațională. Porfesorul trebuie să conștientizeze și să fie sensibil atât la nevoile educaționale, cât și la cele emoționale ale copiilor. Copiii pot explora lucruri noi și pot învăța atunci când se simt în siguranță, știind că întodeauna există cineva care să-i îndrume, să-i încurajeze și să îi sprijine în eforturile lor. Pentru a realiza acest lucru profesorul trebuie să fie atent la indiciile oferite de elevi atunci când aceștia ezită sau au nevoie de atenție și sprijin suplimentar. Trebuie să anticipeze frustrarea și comportamentele elevilor, cu ajutorul indicatorilor verbali și nonverbali. Nu este însă suficient să anticipeze frustrarea și comportamentele elevilor, trebuie să le și modereze cu atenție, pentru a putea sprijini elevul să treacă peste ele. Iar acest lucru este important pentru că, atunci când sunt ingnorate, problemele pot recidiva și escalada.

Elevii trebuie să se simtă confortabil să intervină în cadrul discuțiilor, să își exprime opiniile și o vor face atunci când simt că se află într-un mediu sigur, în care își pot asuma riscul de a greși, având numai de învățat. Astfel, atunci când se vor implica în activități dificile nu vor renunța de la început, având încredere în profesor că îi va sprijini să reușească să ducă proiectul la bun sfârșit. Ei trebuie să fie încurajați în acest comportament independent, care va constitui în viitor o bază solidă în procesul de autoeducație.

Cred  că, la vârste fragede actul educațional are o mare încărcătură afectivă, iar relația cu elevii trebuie creată și cultivată cu grijă. Dacă primii pași în educație vor da încredere copilului și îl vor stimula, efectele acestei motivații se vor vedea cu siguranță  în anii ce vor urma. De aceea, pregătirea profesională a cadrelor didactice ce vor activa în învățământul preșcolar sau primar este necesar să includă o bază teoretică solidă, dar să cuprindă și numeroase activități sau studii practice, ce le pot ajuta pe acestea să conștientizeze și să înțeleagă rolul semnificativ al afectivității în educație.

Cu drag,

Un comentariu:

Iti multumim din suflet pentru ca esti alaturi de noi si ne citesti. Asteptam cu mare drag parerea ta. Scrie-ne!

 
site design by designer blogs
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...