Stângăcia – particularitate biologică, nu handicap

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Știm cu toții că procesul educațional joacă un rol esențial în formarea și dezvoltarea personalității elevului, iar datorită acestui fapt se impune ca acesta să fie adaptat cerințelor tuturor elevilor, fie ei normali sau cu cerințe educative speciale, dreptaci sau stângaci.

În prezent în țara noastră există numeroși elevi care sunt stângaci. Acest lucru se datorează predominanței emisferei drepte cerebrale, iar din acest motiv elevii procesează în mod diferit informațiile. Cu toate acestea, întreaga programă școlară este alcătuită pentru elevii la care emisfera predominantă este cea stângă. Astfel, emisfera dreaptă este puțin utilizată, în timp ce emisfera stângă este suprasolicitată. În cazul copiilor stângaci acest fapt generează dificultăți de învățare, prin prisma faptului că majoritatea activităților educaționale nu reușesc să pună în valoare capacitățile lor, diferite față de cele ale celorlalți elevi.
Trebuie să ținem cont de faptul că un elev stângaci nu este un copil cu handicap de intelect, însă un sistem educațional inflexibil poate transforma o particularitate biologică precum stângăcia într-un handicap.

Iată ce poți face pentru a evita acest lucru:

1. Stabilirea lateralității
Pentru a stabili lateralitatea unui elev poți folosi proba Harris. În cadrul acesteia, elevului i se cere să mimeze anumite acțiuni, precum aruncarea unei mingii, întoarcerea unui ceas, răsucirea unei chei, ștergerea nasului, tăierea cu foarfeca și în final scrisul. Fără a i se indica sau demonstra cum trebuie efectuate aceste acțiuni se notează mâna utilizată în fiecare situație.

2. Educarea lateralității.
În perioada preșcolară și școlară copilul nu trebuie forțat să utilizeze altă mână decât cea cu care acționează în mod firesc. Educarea lateralității manuale se poate realiza prin activități practice precum lucru manual, desen sau modelaj. În special în perioada preșcolară aceste activități au rolul de a pregăti mâna copilului pentru scris prin dezvoltarea mușchilor mici ai degetelor.
În cele mai multe cazuri plasticitatea emisferelor cerebrale tinde să dispară după vârsta de 6 ani și, de aceea, educarea lateralității din primii ani are o importanță deosebită. La mulți copii până la 6 ani apare ambidextria, abilitatea de a utiliza cu aceeași dexteritate ambele mâini.

3. Cunoașterea particularităților
Elevii stângaci necesită o atenție individuală, scheme netradiționale și metode specifice de instruire și adaptare a structurii lecțiilor. Particularitățile de dezvoltare a stângacilor au un impact semnificativ asupra procesului educativ din școală. Deosebirile constau în funcționarea specifică a creierului la acești copii. Din punct de vedere psihologic unii autori remarcă unele particularități pe care le prezintă copiii stângaci. Ei sunt mai încăpățânați, mai emotivi, spontani, creduli, capricioși. Sunt mai sensibili în receptarea muzicii, desenează și modelează mai bine încă de la vârsta de trei ani. Sunt deosebit de comunicativi și își fac mai ușor prieteni[1].

Adeseori, în cazul tuturor copiilor, în faza inițială a învățării scrierii se înregistrează o așa numită scriere „în oglindă”, precum și unele mișcări „în oglindă”. Unii autori consideră drept cauză a acestor manifestări unele tulburări în percepția spațială, în orientarea dreapta-stânga sau defecte în coordonarea vizual-motorie. Frecvența apariției acestui fenomen scade însă după vârsta de 10 ani.

4. Prevenirea scrierii în oglindă
În activitățile inițiale de instruire destinate asimilării scrisului de către elevi trebuie acordată o atenție deosebită antrenării copilului stângaci în orientarea spațială, stânga-dreapta, sus-jos, explicarea noțiunilor de lungime și lățime. Datorită faptului că la copiii stângaci se întâlnește mai frecvent scriereaîn oglindă”, se pot efectua cu aceștia o serie de exerciții pentru prevenirea sau corectarea acestei scrieri.

Un astfel de exercițiu este cel în care se începe prin analizarea fiecărei litere în parte, explicând elevului stângaci din ce parte se începe scrierea acesteia, care sunt părțile componente. Înainte de a fi scrisă litera poate fi construită din bețișoare sau chiar modelată. Este utilă, de asemenea, compararea cu figuri sau obiecte similare. Se pot utiliza și planșe în care este însemnat cu roșu punctul de plecare în scrierea literei, iar sensul de scriere indicat cu săgeți. Pentru a asigura asimilarea corectă a scrierii literelor fiecare dintre acestea trebuie evidențiată dintr-un șir de litere care sunt vizual similare și a perechilor de litere care se scriu în oglindă, precum d-b, p-d, p-b.

Elevul stângaci trebuie așezat în bancă în așa fel încât lumina să îi cadă din partea dreaptă și trebuie să fie învățat care este poziția corectă a mâinii în timpul scrisului. Cotul mâinii stângi trebuie să iasă în afara mesei pentru a se putea mișca ușor pe întreaga suprafață a foii. Cea dreaptă trebuie așezată pe bancă, ținând foaia din partea de jos. Degetul mic al mâinii stângi este punctul de sprijin al acesteia, mâna stânga având palma orientată spre foaie. De asemenea, mâna nu trebuie să fie înclinată spre interior foarte mult, iar stiloul nu trebuie să fie drept, ci ușor înclinat înspre umăr.

[1] Barkan, A.(2000), Psihologie Practică pentru Părinți, Moscova, Editura Ast-Press
Cu drag,
Ancuța

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îți mulțumim pentru că eşti alături de noi şi ne citeşti. Aşteptăm cu mare drag părerea ta. Scrie-ne!

 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...